Revolutia romana si televizorul.
In acelasi timp cu revolutia romanii au cunoscut transformarea functiei televiziunii. Pentru prima oara televiziunea transmitea evenimente care ne interesau, din instrument negativ - simbol al propagandei si al stupiditatii - s-a preschimbat peste noapte in mesager pozitiv. Primul contact cu noua lume (cea imaginata la revolutie, cea capitalista) a insemnat inceputul unei relatii afective cu televizorul. Inainte de revolutie singura legatura pozitiva pe care unii oameni o aveau cu acest obiect era prin asocierea cu video-ul, cu filmele pe suport VHS.
In seara de 21 decembrie televiziunea romana a transmis ultimul mesaj al conducatorului tarii, ultimul gest cu caracter manipulativ (ultima demagogie, ultima enormitate in absurditatea absoluta), ultima incercare de a vorbi poporului prin instrumentul mediatic cu cel mai mare impact, televizorul. Doar ca televizorul de prea mult timp devenise inamic, oricine ar fi aparut "in el" s-ar fi compromis (nu mai puteai manipula). Conducerea partidului, in omniscienta lui, a omis aceasta consecinta a modului in care zeci de ani a comunicat cu poporul: minimal, sarac in idei si optiuni. Astfel, si-a pierdut legimitatea si pentru ca a discreditat mijloacele de comunicare in masa. Nimeni nu mai credea, nimeni nu mai reverbera la apelurile secretarului de partid pe orice cale ar fi venit ele. Ideologia fusese compromisa atat conceptual cat si estetic. Distopia era ascunsa superficial, stomacul era gol.
A doua zi, pe 22 decembrie, a inceput primul reality show din istoria televiziunii romane si primul contact cu noua lume.
24 de ore din 24 (cu pauze pentru "racirea camerelor de filmat"), zile la rand am asistat la drame, mase in convulsie sau extaziate, teroristi, executia cuplul prezidential, stare de razboi, anunturi umanitare, totul in direct. Protagonistii erau fie eroi sau martiri fie calai sau opresori. Existau cei buni si erau foarte repede identificati cei rai.
Spectacolul incepuse.
Este fascinant sa asisti la inceputul spectacolului noii ideologii, prima mare deruta, deja un spectacol infinit mai complex, greu de descifrat.
Inconstient, toata populatia era inmarmurita de posibilitatile televiziunii, majoritatea traia revolutia in reprezentare, ne identificam instantaneu cu cei pe care ii urmaream non-stop pe "micile ecrane". La televizor aveai in sfarsit ce sa vezi, naivitatea era imensa, absolut orice mesaj transimis era asumat cu toata fiinta, credeai in urgenta lui, brusc nimic nu mai putea fi daunator la televizor. Informatia nu mai era pusa la indoiala, televiziunea s-a legitimat rapid, si-a revenit fulgerator si definitv. In platourile televiziunii se faceau delatiuni publice si confesiuni emotionante, generali cu nume amenintatoare ne promiteau protectia si ne asigurau ca "sunt cu noi", atacurile virulente puteau fi insotite chiar de "atingeri" fizice; un reality TV show halucinant si "real", un scenariu dupa care azi ar alerga orice post de televiziune din lume. O meta-fictiune constituita din sutele de imagini haotice pe care le vedeam la televizor, din mesajele, apelurile si zvonurile nenumarate livrate de cei care apareau la televizor.
Traiam in fata televizorului intr-o permanenta tensiune, intr-o atmosfera febrila care amplifica orice cuvant, orice notiune, era timpul metaforei si al unanimitatii, vibram la unison.
Sistemul, grila de programe TVR si filmele de fictiune din anii '80 angajate total in utopia socialista pregatisera aproape perfect perceptia romanilor pentru miile de emisiuni si modalitati de manipulare vizuala ce aveau sa vina, o stersesera, brain wash ca teren fertil pentru reclamele si divertismentul viitor.
Dupa o izolare perfecta intr-un coridor vizual extrem de stramt, diversitatea te darama, te nauceste si in fond te fascineaza. La primele reclame, in anii '90 s-au varsat lacrimi. Capitalismul anuntat livra primele daruri. Seductia fata de imagini, augumentata de anii de tanjire, a fost coplesitoare.
Daca inainte de revolutie, mai ales in ultimii zece ani, cele doua ore de emisie reprezentau doar o perpetua confirmare a regimului social-politic in care traiai, a conditiilor mizere si umilitoare in care iti desfasurai existenta si potentialul uman, intr-un an zecile de canale si posturi de televiziune care au navalit reprezentau o infinitate de lumi in care ai fi putut sa traiesti. Mesajul s-a schimbat, au aparut culori, au aparut creativitatea si individualismul in reprezentare. Distopia s-a difuzat, a devenit mai greu perceptibila.
Revolutia printr-un televizor "prieten" a insemnat pasiune, tragedie, violenta, naivitate, nationalism, fascinatie, fraternitate si o distinctie neta intre bine si rau (sentimente care stau azi la baza oricarei emisiuni "serioase" la televizor). Cine reusea atunci sa ramana lucid putea sa implementeze facil orice fel de scenariu, sa coordoneze orice mesaj politic spre populatie (e.g. la prima mineriada succesul manipularii prin televiziune a fost total, puterea re-invatase), sau sa asiste la un spectacol social-uman irepetabil.
